Dumnezeu isi ia liber de 1 mai

Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand plec de acasa, uit sa ma mai intorc. Un caz asemanator, aseara, cand pe la 9, 9 jumate, imi iau traista in spinare si merg acasa la un bun prieten , sa radem, sa glumim .. filme , remi , muzica buna , etc. Ajung acolo, atmosfera intima , multe oferte de “distractzie” .. pana la 6 nu ne mai punem capsorul pe perna … Si cum eu imi gasesc tocmai atunci momentul in care sa ma simt mai cocos decat sunt de obicei , iau taurul de coarne : Eu nu ma mai culc acum. Partea trista era ca nu aveam unde pleca la ora 6 … nu aveam cheie , caci sunt mai ingramadita cand vine vorba de “fugit” . Bine macar ca tinusem bine de carnet , pe care nu aveam , evident , la ce`l folosi … [ am gasit totusi pe acolo o masinutza mica verde, dar e alta poveste ] .

Si la ora 6 iau strazile in picioare…si ajung langa o biserica. Oh, c`mon .. n`am mai fost demult pe aici…hai totusi, si asa nu am ce face..Ma inchin, ca asa m`a invatat bunica, imi inchid mobilul, ca nu e frumos sa sune, si pasesc spre…altar. BUM. O maicutza dragutza, se apropie de mine cu un aer arogant si imi spune pe un ton superior : “Domnisoara, azi e 1 mai…se inchide Biserica…mergem la iarba verde” . Si dusa am fost.

Oare ce i`ar face Becali maicutzei ? hmm .. desi cred ca ar cadea de acord cu dumneaei [ acum o saptamana a trimis Jeep`uri in Israel , sa..aiba calugarii cu se se plimba de Paste...ca ei o saptamana intreaga domn`le tin post negru, fara nimic...pai ce e aia ? nu au si ei nevoie de transport sa isi ia hrana ? eeeei .. ]

Asa ca next time cand vreti la Doamne-Doamne, uite asa de moft [ ca acasa, in intimitatea caminului tau, in pijamalele tale pline de bale, pe perna ta pufoasa , iti e incomod sa i te adresezi sau sa ii multumesti pentru ceva ] , da`i un bip pa pager…sau un buzz pe mess. Ca are si El concediu. Dar mi se pare normal! [ Maad world ]

Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc.

Chiar imi doresc sa cred ca nu sunt singura care gandeste asa.Si imi repet zilnic in fata oglinzii ca nu am innebunit. “Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc” Pur si simplu, niciodata nu ma simt in stare sa iau lucrurile in palme, asa cum sunt.Si nici paranoia nu sunt, caci la mine “raul” e echivalentul lui “mai putin bine”. Si devine sacaitor cand ajungi sa fii stresat de orice cacat care iti merge bine.Unde mai e adrenalina?Si ma opresc. Prin repede un pix,si trag din sertaru` maica`mii, doua foi.Si arunc doua, trei, patru cunvinte pe foaie.Mi se par de`a dreptul jalnice si o arunc undeva pe birou, ca sa imi amintesc sa o mototolesc dimineatza si sa o arunc.

Se intampla ca la cateva momente dupa, exact cand iau un pat in fund si imi chinuiesc hamsterul uracios,care nu conteneste din a ma musca, sa dea buzna in camera`mi, prietenul asta al meu, care din teancurile de carti ce zac langa pat, din sutele de foi mototolite pe si sub birou, o gaseste exact pe aia de mai devreme.Si o citeste, si reciteste.Si iar citeste , si reciteste. Si el ajunge la concluzia ca acolo se ascunde ceva super marfa,si ca sunt un fel de Eminescu modern si tampit de vreme. “Ceee…ca nici el nu a scris “Somnoroase Pasarele”, referindu`se la niste pesarele chinuite de somn…eee ” . Si trist e, ca asta se intampla mereu.Nu tu critica, din care sa ma trezesc! Nu tu alte pareri, ca sa pot lupta pentru a mea.Ce invat, nu am cu cine dezbate. Nu mai am cu cine sa ma comport in discutii ca epilepticul in crizele lui.

“Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc”

Si eu de aici inteleg ca floarea, e infinita in frumuseti…si mirosul ala al ei, e boem…trezeste in tine de fiecare data altceva … Mai multe flori, care insotesc dealtfel un drum … sunt plictisitoare…cantand in cor aceeasi aroma.