Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc.

Chiar imi doresc sa cred ca nu sunt singura care gandeste asa.Si imi repet zilnic in fata oglinzii ca nu am innebunit. “Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc” Pur si simplu, niciodata nu ma simt in stare sa iau lucrurile in palme, asa cum sunt.Si nici paranoia nu sunt, caci la mine “raul” e echivalentul lui “mai putin bine”. Si devine sacaitor cand ajungi sa fii stresat de orice cacat care iti merge bine.Unde mai e adrenalina?Si ma opresc. Prin repede un pix,si trag din sertaru` maica`mii, doua foi.Si arunc doua, trei, patru cunvinte pe foaie.Mi se par de`a dreptul jalnice si o arunc undeva pe birou, ca sa imi amintesc sa o mototolesc dimineatza si sa o arunc.

Se intampla ca la cateva momente dupa, exact cand iau un pat in fund si imi chinuiesc hamsterul uracios,care nu conteneste din a ma musca, sa dea buzna in camera`mi, prietenul asta al meu, care din teancurile de carti ce zac langa pat, din sutele de foi mototolite pe si sub birou, o gaseste exact pe aia de mai devreme.Si o citeste, si reciteste.Si iar citeste , si reciteste. Si el ajunge la concluzia ca acolo se ascunde ceva super marfa,si ca sunt un fel de Eminescu modern si tampit de vreme. “Ceee…ca nici el nu a scris “Somnoroase Pasarele”, referindu`se la niste pesarele chinuite de somn…eee ” . Si trist e, ca asta se intampla mereu.Nu tu critica, din care sa ma trezesc! Nu tu alte pareri, ca sa pot lupta pentru a mea.Ce invat, nu am cu cine dezbate. Nu mai am cu cine sa ma comport in discutii ca epilepticul in crizele lui.

“Cand drumurile sunt inflorite, nu intreba unde duc”

Si eu de aici inteleg ca floarea, e infinita in frumuseti…si mirosul ala al ei, e boem…trezeste in tine de fiecare data altceva … Mai multe flori, care insotesc dealtfel un drum … sunt plictisitoare…cantand in cor aceeasi aroma.

Eu ucid

[....noi doi ne asemanam....singurul lucru care ne diferentiaza este ca tu, dupa ce termini de vorbit cu ei, ai alternativa de a te simti obosit ... tu poti sa te duci acasa sa iti inchizi mintea si orice boala a ei ... eu, in schimb ... eu nu pot. Eu noaptea nu pot dormi. ..pentru ca raul meu nu se odihneste niciodata . ] .
[... si tu ce faci noaptea ca sa vindeci raul ... ? ]
[...eu ucid ... ]
[ eu ucid nu pentru ca stiu cu adevarat ce inseamna a ucide...ci pentru ca simt nevoia ucigatoare de a-i ucide , de a ma ucide ... de a ucide ...si odata cu ei, morti, moare si partea infectata din mine...si eu raman ca noua...si vesnica...si tanara si frumoasa. eu ucid pentru ca la randu`mi , am fost ucisa odata ... si aproape m-am evaporat toata...dar partea bolnava mai putin din mine, a reusit sa se decupeze...si asa traiesc. dar platesc un pret. EU UCID ]
[ dar uita , caci nothing`s gonna harm you...not while I`m around... ] [ pana cand eu insumi fi`voi ucisa de tine ] [ si tot ce`mi va fi ramas ... o tigara aprinsa ... dovada vie, usturatoare si arsa ca am trait ... si am ucis , iar cand fumul se va contopi cu aerul , cand fumul va deveni respirabil ... atunci eu voi fi ... ucisa ]

fum

… tacere in apropiere de martie….
doar un suras ici colo…venind de la suflete puerile si simple
ei doi merg incet spre ceva anume doar de ei stiut…sau poate vroiau a se minti ca stiu unde sa mearga
de fapt el vroia doar sa rezolve misterul ei, atragand`o pe ea in altul…si stergand`o din suflare.
[ unde mergem ... ? ]
[ inca putin ... si ai sa vezi ]
[ totul e mai bine acolo ? ]
[ depinde cat de bine iti doresti tu sa fie ]
[ o sa intalnesc fericire ? ]
[ depinde ce intelegi tu prin fericire ... fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii ]
pasi … si vantul incepe sa bata…da semn de primavara … si are un miros dulceag de trecere..de amorteala…
[ dar tu ce intelegi prin fericire ? poate ai noroc si asta vei gasi acolo unde te duc eu ]
[ fericire .. ? .. pai ... cerul sa fie mai albastru decat de obicei .. .se poate ? ]
[ depinde de zona in care te vei caza ]
[ ... sa fie mereu cald...si sa ma pot lasa purtata de ganduri, indiferent de responsabilitati ... se poate ? ]
[ cald va fi pe cat vei putea duce ... dar responsabilitati ... nu sunt decat ciocaniturile constiintei tale ... ]
[ oh, si in loc de pasarele...caci vor fi pasarele, nu? ... in locul lor...sa cante un pian ... da, da...un pian .. si sa ma citeasca pe mine, sa cante cand trist, cand boem ... se poate ? ]
[ si cine sa cante la acest pian ? ]
[ un inger ... da, da ... ingerul meu ...cu degete lunigi si albe ... cu suflet de poet... brunet si inalt...si cu sufletul aproape de al meu ... ]
[ noi nu avem ingeri. ingerii nostri sunt fara aripi .. dar bruneti ... abanosi ... si singurul instrument la care stiu canta este ultima clipa a vietii...ca acum, tie..intelegi ? sau...adeseori , la harpa ... ]
[ tu ucizi ... ? ]
[ start. ]

[ pentru ca moartea e prietenul tau cel mai bun...si intr`o zi, ea va fi umarul pe care vei plange si iti va da un rand de bere moca. asa ca traieste,fumeaza,respira...incearca tot ce nu ai reusit sau nu ai incercat pana acum...pentru ca moartea, e un adevar subestimat]
….

[ eu mai astept...caci viata mea nu e fumata de`a binelea...si toti stiti ca un regat pentru o tigara ar fi putin pana si pentru mine ]
[ si daca vreodata vei ajunge cunoaste ...adevarul ? ]
[ then, I hope they have radios in Heaven ... sau cel putin o violina in Iad ]

-Cantecul meu nu`si va gasi niciodata sfarsitul-

niciodata

padurea…este o adunatura mare de voci sfioase si rele… surde, incolore…clorotice si pregnante … zboara prin ganduri si tu le crezi, le compui odata cu constiinta…si atunci cand ai impresia ca auzul te inseala, nu`l mai crezi…nu mai auzi culoarea cetei inalte a padurii … vezi imaginea clara a rupturii…vezi siluete de copaci ce`ti seamana din ce in ce mai mult, te vezi pictata ca intr`o oglinda…si nu tu alegi, ca de obicei , CARE oglinda sa te priveasca…de data asta, ea ii alege pe cei ce se oglindesc in ea…pe CEA care va ramane moarta in ea…auzi fanfara trecutului, care iti sopteste ca e aproape de azi…si ca maine, e doar un viitor indepartat…caci se tot pronunta, si ramai cu ecoul pe buze, - infint. auzi sunetul crengilor dezbracate, umane…calde gata sa plezneasca, si sa improste cu lava tot ce e cald…ca sa il arda, sa il mistuie…pe EL … pe el care e fericit ca e prezent in gandul tau…pe buzele tale…in memoriile tale…si il ucide. TU nu ai puterea sa opresti infernul.Infernul traieste, persista…el bate la usa…cu asta se ocupa…cauta gazda…si nu el decide …el incearca, dar tu ii dai drumul…si atunci te contopeste.Asa s-a intamplat si acum…si dupa ce a infectat, a disparut.Tie nu iti mai ramane decat sa te intorci in padure, si sa stergi inca o silueta…sa mai spargi un colt din oglinda…sa mai adaugi o respiratie…si sa mai racoresti o creanga…ca lava din ea sa inceapa incet, incet sa clocoteasca din nou…dar sa ai timp sa iubesti … si cand lava rapune, sa o iei de la capat. Dar macar creezi.

Egor

shh…aud vantul prin geam…si iubesc sentimentul….o lumanare rosie sta aprinsa falnic langa teancul cu carti proaspat rasfoite…si zambesc… oare nepretuita`mi otrava … o voi afla candva?va fi a mea…?delirul,ma va cuprinde brusc,ca si cum sangele si mintea si vorba - imi sunt otravite ? Si ce`mi va fi dat sa beau sa ajung asa?ce matraguna rodeste din buzele aceluia ?vor fi ele dulci, ca o boala neinchipuita ?…voi simti flacara…senzatia aceea de a apuca ceva cu mainile ceva cu neputinta de apucat ? il voi imbratisa cuminte…si in noaptea bolnava il voi intreba : “Egor..tu ce ochi ai?” … el ma va saruta coplesitor pe frunte…si ma va lasa sa aflu singura, desmierdandu`ma ,adevarul… il voi saruta pe crestet inapoi, cu supunere, si voi simti privirea apasatoare…privire ce in orisicare moment ma va umple…voi fi implinita. il voi imbratisa timid si`i voi cuprinde palma intre ale mele…si`i voi sopti usor sa nu`mi dea drumul..iar el ma va rasplati cu un sarut… spre miez, isi va incolaci mainile in jurul meu si ii voi simti respiratia in suflet…el ma va intreba “Te pot saruta?” … eu ii voi zambi piezis … si ii voi raspunde ” Egor, saruturile nu se cer, se fura…” … si el, poznas ma va trage si mai aproape…si ma va chinui cu sclipiri…Ce frumos esti tu, Egor…si esti numai al meu…

De fapt…toate vrem un Egor…un Egor care sa ne sarute in somn,si care sa ne priveasca in timp ce dormim…care sa ne incalzeasca mainile intre ale sale…si care sa ne indulceasca de noapte buna…un Egor care sa ne acopere umerii de zapada, sa nu simtim decat caldura`i peste noapte…din ce in ce mai infiorator….si care sa trezeasca primavara in noi…si care sa gaseasca in noi ca si femei…niste fapturi gingase…firave…naive…iubitoare…

…”Cate femei s`au oglindit in ochii tai Egor..? ” …

… si sa aiba ochii vineti si neinfricati…sa ii intorci capul cu mainile tale mici si albe, si sa nu iti poti stapani dorinta de a topi gheata din ei cu buzele…. si eu atunci nu voi fi obligata sa inchei si sa plang…caci nu voi fi fost ucisa mai devreme, ca sa ucid la randu`mi…”Tu, zeu cu ochii negri!” … si esti numai al meu.

Lantul coliviilor

” Ai uitat demult cum arat .. “
” Parca ochii`ti erau negri…parul aprins ca padurile iarna…mainile mici si zambetul mare…”
” Ai uitat de mult cum vorbesc…”
” Dar poate aveai glasul scazut..mai aud ca prin somn o vioara inganand in trecut…ploaia plange in fereastra, luna rade dincolo de nori… “
” Si tu vii si ma chemi…ce`mi ceri ? sa fie cum a fost ? Nu iti mai dau nicio sansa…caci ce ne lega era o dulce prietenie…acum e o prapastie rece….si nu`mi poti sopti ca`ti pasa, caci acum urechile mele nu`ti mai recunosc glasul, se sperie si o iau la goana…esti ca un personaj negativ dintr`o pelicula…si nu`mi amintesc sub niciun chip de tine …. nici nu`mi pasa de tine…nu`mi pasa daca ai murit sau daca traiesti…doar o ciuda smintita ma zbuciuma …tu cresti din zapezi si matase … si eu te`am invatat asa…dar tu nu ai vrut sa recunosti…nu ai vrut sa recunosti pana acum, cand o faci doar pentru a mai curge o data prin venele mele…”

“In sanul de maica stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.”

“Nu e vina mea…mandria e o calitate pana devine un zid … visele tale, pe care le`ai inchis intre ziduri…acum, au inceput sa capete riduri…le`ai lasat sa adanceasca, si in loc sa persiste, sa creasca si sa iti accelereze bataile inimii, au mucegait…Si acum, te intorci in trecut si nu ma gasesti pe mine, caci eu acum locuiesc intr`o alta poveste … “

…

“Simti ? ti`am trimis o imbratisare…”
“Am primit`o demult…a mucegait si ea …. eu am inceput alt capitol, si pagina mea s`a mutat… iar imbratisarile tale nu`mi vor afla noua adresa “