ecou

un colţ de umbră, un semn de carte, o noapte neagră şi cheile unei maşini. Şi totuşi, m-am întors acasă.

Praf de stele

Nu-mi plac blonzii. Singurii pe care îi agreeam cât de cât erau prietenii mei cei mai buni, Mihai şi Sergiu.În rest..vreo 2 sau 3 actori.El are ochii verzi..şi abia dacă am schimbat trei versuri.Mai ştiu că are o slăbiciune pentru Clapton. Şi îi plac insignele…

Se întâmplă ca destul de des în ultima vreme să ies cu o gaşcă nouă. Avem maşină, carnet,bere şi multe cuvinte de aruncat, în serios sau mai puţin. Nopţile mele trec acum cu tot cu ei, vin aşa, toţi la pachet. Parcă ar fi vreo promoţie. Una mai mult decât binevenită. Devenise penibilă lumea mea, oricât încercam să mi-o protejez. Deja era plin lângă mine de Boris Viani, care mă trăgeau într-un blues pentru o pisică neagră. Şi nu că aş fi avut ceva împortrivă, dar de multe ori, dupa cafelele tari de dimineaţă, iţi doreşti un somn bun de după-masă…aşa că mai îndulceşti puţin poţiunea.

Nu era târziu când m-au lăsat acasă. Frânele puse brusc la câteva intersecţii, m-au facut ca mai târziu în aceeaşi seară să îmi doresc să fi avut baia lângă pat. Prietena asta a mea, mă lăsase singură pe la două fără zece…şi ai mei dormeau zgomotos în camera de alături..Sucul era pe terminate, şi am plecat după un elixir al răcoririi, în special pentru gâtul meu uşor afectat. Traversez bulevardul, nici ţipenie de om.. Mă gândeam că nu o să mai dorm până dimineaţă…că vine vara şi odată cu ea multe nopţi albe.. Urc leneşă scările, şi-mi amintesc scârbită că mai am încă 3 etaje. Prind curaj, îmi iau avânt…şi domnul mă salută. Bună seara şi ţie…dar de ce nu dormi? El îmi zâmbeşte…şi spune că pleacă, în speranta că va şterge o noapte neagră. Dar că nu mai are nevoie de reţetă. Îmi mulţumeşte, şi pleacă.

Ajung sus, ai mei încă ţineau concertul, mă învelesc în pat…şi încerc să dorm.Mă gândesc, că tipul venise de la vecinica asta a mea super-dotată, care are o chirie mare în spate. O dama cu camelii. Şi totuşi nu mă simt norocoasă.

Fac un duş scurt. Ajung înapoi în regatu-mi…şi tocmai termină de vibrat telefonul. 13 bipuri şi un mesaj. Numărul, evident de nerecunoscut…iar mesajul a venit ca o lumină…iar mai târziu , ca Ene pe la gene…

” Sper să ai ghinionul să te îndrăgosteşti cândva de mine. Am luat numărul de la A. Noapte Bună.”

[ Sunrise, sunrise..Looks like morning in your eyes, but the clock's held 02:15 for hours..]

Piticul roşu

Atunci când faci ceva prostesc şi total lipsit de sens, să îţi aminteşti că în niciun caz nu e din vina ta…mai mult ca sigur cineva te împinge de la spate…indubitabil

În religie se dă vina pe Ăla Negru de respiră greu, şi care, în cazul prezentat de mine, nu era tac-su. În familia mea, se dă vina pe prostie. Unii dau vina pe plictis. Eu .. dau vina pe piticul roşu.

Când eu aveam prieteni “pipăibili” , alţii aveau prieteni mai mult sau mai puţin imaginari. Nu am simţit praf de gelozie pentru asta…în sensul ca eram ok, you go be as weird as always … I will just … play with my toys. Mai târziu , eram oarecum stresată … uat dă fac, care TREI ? eşti TU şi sunt EU … cine dracu-I Tom ? …

Acum … încă am prieteni [ spre marea mea mirare ] .. am avut păsărele în bucătărie…un hamster docil, câini încă am la ţară … dar mi-am pierdut păianjenul. Sună prosteşte dacă spun că..ţineam la el ? .. Era acolo .. în spatele patului meu…uneori, mă veghea noaptea.. Eram buni prieteni .. Îl chema Yoşhi . El mă determina să fac multe lucruri .. gen să nu-l ucid…să îi prind msculiţe [ bine, asta nu am făcut ] .. Şi de multe ori, mă scotea din situaţii de rahat .. Acum, nu mai am pe cine da vina…nu mai am motiv să nu şterg praful…nu mai am chestii în comun cu prietenii mei de la 9 .. şi mă simt marginalizată si .. îndurerata. Why me, Lord…what have I ever done ?

Aşa a apărut Piticul Roşu . De multe ori îl port în buzunar. Şi dacă vreti poze cu maimuţa, să ştiţi că e tulburat emoţional [ sau poate emo ] şi finuţ de fiţos.E băieţel, şi cu toate astea, preferă să I se spună Carmina. Eu îl susţin.

[And The Sign Said, Long Haired Freaky People Need Not Apply ]

Here I go again …

Pentru că sunt ascultătoare în general .. [dacă nu mă fuţi prea tare la creier , de unde rezultă şi de ce nu am mai răspuns la chestii gen “Leapşa here, leapşa there” ] .

Şi pentru că NU insist să faceţi ca mine [ în sensul că vă puteţi doar amuza, dacă vreţi să “răspundeţi” …as you wish ]

Am făcut-o şi pe asta :

“ A se deschide una bucată winamp, a se adăuga [ fără trişat ] TOATE melodiile tale din comp , a se selecta “Shuffle “ … şi a se răspunde la următoarele :

1)Cum te simţi azi ? Biţă-Tânăr cât mai târziu [ cam aşa e…it works! (some of my bff-s pleacă anul ăsta la facultă … vin! … vin! .. ) ]

2) Vei ajunge departe în viaţă ? AC/DC- You Shook me all night long [ uuh—aaah nu are cine ştie ce legătură …dar mă simt binee … mă simt .. special ]

3)Cum te văd prietenii tăi ? Alice Cooper-Street Fight [ damn …do you guys ? ]

4) Te vei căsători vreodată ? Ada Milea – Ăla [ uau … era Vasile om frumos… pentru cunoscători … so I guess I won`t .. ]

5) Care e melodia preferata a celui mai bun prieten ? In Flames – Cloud Connected [ măh, e ceva de la In Flames…dar nu o nimerirăţi ]

6)Care e povestea vieţii tale ? Paula Seling – Colindăm, Colindăm [ ia de-aici. Ce spui de asta? .. ]

7)Cum era în liceu ? Viţa de Vie – Cu Pula [ erm .. ] + [ am mai încercat .. Alice Cooper-No more Mr. Nice Guy .. dar…prima face toţi banii .. K ]

8)Cum poţi avansa în viaţă ? Leona Lewis –I can`t live if living is without you [ . ]

9)Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi ? Bonnie Tyler – If you were a woman [ păi aşa e… ]

10) Ce se preconizează pentru week-end ? Iron Maiden – Weekend Warrior [ nu creed ! Oleee ]

11) Ce cântec te descrie cel mai bine ? Natalia Imbruglia – Smoke [ .. ]

12)Dar pe bunicii tăi ? Selena – Si una vez [ aha … J ]

13) Cum îţi va merge în viaţă ? The Cranberries – Crying inside [ hope not ]

14) Ce melodie îţi va cânta la înmormântare ? Modern Talking-How you mend a broken heart [ ar fi ceva .. ]

15) Cum te vede restul lumii ? Elvis Presley – O happy day [ oooo, happy daaaay ]

16) Ce crede prietenul tău despre tine ? [ în lipsă, dar accept ] Smash Mouth-Always gets her way [ jeeez J) I will, I will J) ]

17) Cum să mă fericesc singură ? Rhapsody – Guardians of destiny [ in deed ]

18 ) Sunt persoane care te doresc în secret ? [.] Girls Aloud –Jump [ sure ]

19) Ce ar trebui să faci cu viaţa ta ? T-Rex- Ballrooms of Mars [your diamond hands
will be stacked with roses … ]

20)Vei avea o viaţă fericită ? The Corrs-Confidence for quiet [ hmmm. ]

Fin. Mais toi ? [ again, nu e supermegaultra necesar ]

Caption

When so many are lonely as seems to be lonely, it would be inexcusably selfish to be lonely alone.

Mad world

Nu. În niciun caz muzica nu e cauza pentru care copilul tău o ia razna. În ce lume trăim ? Nu mai suntem în stare să apreciem oamenii din jurul nostru, dar barem să fim responsabili , pentru ei?

Atâta furie, căci întâmplător, dau o geană peste programe TV. Văd pe OTV ceva de un spirit prin Medgidia…bântuieli, tralala .. şi în rest numai ştiri…căci prinsesem ora de vârf [ 5 ] … Şi printre ştirile cele mai cu moţ, se număra şi urmatoarea : Genul EMO ucide! Ce Dumnezeu ? O fetiţă de 12 ani, se aruncă de la etajul 10. Fata era “adepta” “trendului” emo, şi cum considera moartea ceva sublim , iar fericirea ceva de prost gust şi tâmpit, îşi pune capăt zilelor, pentru a face şi ea parte din rândul mai cu moţ. Ei bine, mi se pare o ştire ok, in sensul că : Părinţi! Alarmă…priviţi şi învăţaţi! Dar vina aţi aruncat`o în spinarea cui nu trebuia. Nu genul muzical e de vină, voi sunteţi ! Chiar nu suntem în stare să ne educăm copiii? Nu există niciun părinte, care la vârsta pe care o are, să îşi aducă aminte cu bucurie de vremurile când era puştan , şi să îngrădească o relaţie de prietenie cu copilul lui? Şi chiar aiurea mi s-a părut exemplul de formaţie pe care l-au dat..Tokio Hotel oameni buni ? când , dacă îşi doreau pe bune să facă “zarvă”, gaseau unele chiar aiurea cu versuri gen “ Go kill your mother, father, brother and then, go get a good fuck and burn yourself  “ .. sau mai ştiu eu ce…căci, există .

Nu vreau copii prea curând, în sensul că o să astept câţiva ani buni peste 20 ca să îi am .. dar primul lucru pe care vreau să îl simt eu faţă de copiii mei e încredere , iar ei , vreau să admire în mine o fostă adolescentă nebună dar lucidă, un actual [atunci] adult tâmpit, de gaşcă şi responsabil. Muzica e doar un mod de influenţare, un impuls…un mod de impresionare dacă vrei … dar în niciun caz o armă. Plus, că tocmai de asta ai oameni diferiţi în jurul tâu , ca să guşti şi alte feluri de mâncare, să dansezi şi pe alte ritmuri. Nu ţi se bagă pe gât un gen de muzică de la început. Şi chiar dacă s-ar întâmpla asta, e legea firii : tu o să faci tot posibilul să descoperi şi altceva, o să negi totul…căci nu suporţi bariera şi te vrei liber. Şi am ajuns atât de penibili, încât să aruncăm gunoiul nostru, nici măcar pe spatele altei persoane, dar pe un lucru, un gen…un material? Mai bine ne-am găsi timp pentru prieteni/copii , decât să aruncăm un “asta e” înlăcrimat când nimic nu se mai poate relua.