De ce sa te autocompatimesti ? de ce sa te intrebi mereu de ce viata e uneori nedreapta? de ce sa iti iesi din pepeni de fiecare data cand cineva se crede mai bun ca tine, sau in masura pentru a te judeca, pentru a iti da un sfat… ? pentru a comenta o parere ? eu niciodata nu incep nimic daca nu am certitudinea ca acel lucru inseamna ceva pentru cineva, chiar pentru mine, daca nu stiu sigur ca il voi termina perfect. Nu scriu daca nu mi`e clar ca nu voi duce pana la capat…nu imi dau cu parerea, daca ea nu conteaza … nu judec, daca nu mi se cere … nu cant, daca lor nu le place vocea mea…nu dansez, daca nu stiu dansa … in schimb, ma judec pe mine, cu mine…pe altii de fata cu mine, pentru mine … cant pentru urechea mea, si de fericire… dansez din nebunie si ma cufund intr`un lesin haotic … scriu gandurile mele si ating prin ele, le inchid cu cheia si le creez asa incat sa aiba aceeasi semnificatie pentru mine si ei, si pe intelesul tuturor pentru ceilalti …
in schimb, ma cuprinde furia…furia la mine e nemerginita si criminala…e intima si totusi tipatoare … urla. … in mine, odata cu mine … Reactionez ca toata lumea, si chiar ca aceia pe care ii dispretuiesc cel mai mult..dar imi repar greseala, deplangand orice fapta pe care o comit..buna sau rea …. Unde imi sunt senzatiile ?stiu ca au disparut…in mine , si ce e oare acest eu,daca nu suma acestor senzatii volatilizate ?
E foarte greu sa accepti sa fii judecat de catre cineva care a suferit mai putin decat tine…care crede mai putin decat tine…care iubeste, care danseaza si canta mai putin decat o faci tu…care intelege mai putine decat intelegi tu … si cum fiecare se crede un Iov nerecunoscut … Imi doresc un confesor ideal , caruia sa ii spun tot, sa ii marturisesc tot … am nevoie de un sfant blazat.