azi si maine…mereu

Inca o zi …obisnuita, in care realitatea nu ezita nici o clipa sa ma faca sa uit de asteptarile si visele mele si ma face sa le abandonez pe un petic de hartie…

Soarele a rasarit si odata cu el rasare in mine o sete aprinsa dupa aventuri si trairi noi; dar totul decurge atat de linistit si parca nu am nici o sansa sa gasesc visele mele ce par atat de bine ascunse intr-o lume apasata de dureri!

Totul imi sopteste neincredere si nu reusesc sa dau un ritm vietii mele …

…

Zeci de intrebari fara raspunsuri imi tulbura gandul pentru ore in sir

-cum pot eu sti ce exprima un vers rupt dintr-un cantec, fara iubire?

- cum pot eu sti ce simte o inima zdrobita fara sa fiu iubita?

- si mai ales cum pot eu sti ca exista dragoste, cand totul in jur e cuprins de interese si ambitie?

…
Inca o zi…diferita de toate celelalte in care tind sa cred ca am iesit din anturajul realitatii; in care totul pare atat de schimbat si plin de viata…
Usor reusesc sa trec dincolo de toate barierele unei vieti cuprinse de rutina zilnica din cauza zambetului tau ce si-a lasat adanc amprenta in aceasta zi..diferita!
Asteptarile si visele mele sunt salvate de la a fi asternute si uitate vesnic doar pe un petic de hartie….
Incet intrebarile mele capata raspunsuri una cate una, raspunsuri ce nu par a avea o logica ci multa taina, raspunsuri soptite de glasul bland si totusi infiorator al iubirii.

sine

cateodata ma trezesc fericita…alergand spre scoala, incercand sa ajung la ora de fizica,dupa un week`end lung de cugetari si rasete…si alerg, si nu`mi pasa de voi “pierde” ceva, caci …sunt fericita..cateodata sunt fericita caci ascult o melodie…pe care,ascultata in ale timpuri ma poarta pe acorduri si ma duce inapoi, ma repune pe simturile de altadata…

cateodata ma trezesc plina de amintirile retorice pe care le`am trait…cuget,zbor departe…vorbesc singura zece…douazeci de minute , si realizez ca acesta e primul pas catre nebunie..dar ma linistesc, caci nu e prima oara…si`mi amintesc … ca de fiecare data, e altfel.

cateodata ma trezesc ca o oglinda…veche, patata de timp, in ochii careia s`au reflectat zeci de generatii .. iar viata derapeaza in mersul ei ebrios…plin de umbre…si ma gandesc ca ea nu a avut nicicand ocazia de a alege cine sa o priveasca…dar fara rusine, a privit pe oricine a vrut ea…

cateodata ma trezesc satula de mine, si de oameni mincinosi, si nu`mi pot curata murdaria care pare sa ma traga in jos, capatata tocmai din tangentele cu ei…de oameni incapabili de a trai, de oameni egoisti si posesivi care par a se inmulti pe zi ce trece…si care se aduna in jurul meu tot mai mult, mai des,mai repede…si cei care ma iubesc pentru MINE,sunt tot mai putini..dar sunt aceeasi…

cateodata ma trezesc obosita…obosita sa tot alerg spre “bine” … si niciodata nu am inteles rostul zicalei ” cand drumurile sun inflorite, nu intreba unde duc” … caci niciodata nu le`am intalnit, dar macar sa le parcurg? … ma trezesc plina de repulsie, si nici ca incerc sa o indepartez…altadata cautam raspunsuri..negam adevarul,tocmai ca sa sterg gustul amar..acum, ma resemnez … toti avem demoni, doar putin putem sa ni`i stapanim …

cateodata ma trezesc cu pofta nebuna de cafea…si ma duc, fac,beau…apoi ma ingrozesc, si mi`e scarba de ce am devenit,doborata de un capriciu…

cateodata cand ma trezesc imediat mi se taie respiratia…de la jegul din jurul meu … si injur caci nu`l pot distruge …

cateodata insa…nu ma mai trezesc …